De la începuturile omenirii, jocul şi jucăria au luminat, îmbogăţit şi bucurat primii ani din viața oricărui copil. După compararea jucăriilor descoperite, în urma săpăturilor arheologice, cu cele existente în lumea contemporană se constată că pentru toate „jucăriile arheologice” există câte un corespondent clar în zilele noastre. Atkin face chiar o comparaţie între jucăriile utilizate de copiii aparţinând unor culturi foarte diferite şi concluzionează că „la popoare aflate la distanţe imense unele de altele, jucăria rămâne la fel de proaspătă, veşnic tânără, iar conţinutul, funcţiile ei sunt aceleaşi la eschimoşi şi la polinezieni, fapt ce demonstrează că în ciuda diferenţelor culturale se constată o uimitoare stabilitate a jucăriei şi, prin urmare, a trebuinţei pe care ea o satisface, a mobilurilor care îi determină existenţa”.
Atkin susţine chiar că nu se poate vorbi cu adevărat de o istorie a jucăriei întrucât jucăria este mereu aceeaşi de la începuturile civilizaţiei până azi. Şi acum şi atunci găsim obiecte de joc căruia copilul dintotdeauna le-a conferit aceeaşi întrebuinţare. De la păpuşile din zdrenţe , din lut ars, la păpuşile Barbie, la figurinele ce înfăţişează în forme extrem de sofisticate diferitele personaje terestre sau extraterestre, distanţa este foarte lungă; de la jucăria din lemn ce desemneaza mijloace de transport tradiţionale în zona de referinţă , la sofisticatele jucării din plastic ce înfăţişează automobilul, avionul, racheta , nava spaţială a diferitelor popoare ale universului este, de asemenea, un drum lung.
(mai mult…)