Jocul figurează ca formă de activitate dominantă încă ontogeneza timpurie. Dezvoltarea psihologică a copilului nu se realizează de la sine, ci copilul se dezvoltă şi prin el însuşi, recurgând, conform lui E.Claparéde „în mod instinctiv” la două instrumente fundamentale:
Jocul la vârsta preșcolară
