Viorica

                        S-a topit zăpada

                        Din pădurea rară,

                        Un strop de cer albastru

                        Pe pământ coboară.

                        Se bucură pământul.

                        Cu blânda lui suflare

                        Sărută picătura

                        Şi o preface-n floare.

                        Albastrul cer priveşte

                        Cu drag la floricică.

                        Pădurea o dezmiardă

                        Şi-i zice – Viorică.