MOȘ ION ROATĂ ȘI CUZA VODĂ

                                                                            de Ion Creangă

            După cum ştiţi, din povestea „Toţi românii cântă Hora Unirii”, moş Ion Roată a fost ales în sfatul Uniri fiindcă era un om cinstit, cuviincios şi sfătos, cum sunt toţi  ţăranii români de pretutindeni.

Numai că după câte văzuse şi păţise cu boierul care era moşier în satul Câmpuri, nu prea punea temei pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici pe limbă, adică spunea omului verde în faţă tot ce avea pe inimă.

            În sfatul pentru Unirea din Moldova erau boieri de toată mâna: şi mai mari , şi mai mici; şi mai bătrâni şi mai tineri; şi mai învăţaţi şi mai neînvăţaţi, cum îi apucase timpul. Când avea loc câte o adunare , se făcea vorbă multă; şi era lucru firesc să se facă, că , de vorbeau şi se certau cum să se facă Unirea – cea mai dreaptă cauză a neamului românesc – lupta între timpul de faţă cu timpul din trecut.

Moș Ion Roata și Cuza voda

            Boierii cei mai tineri, crescuţi de mici în străinătate nu mai vorbeau româneşte, ci se prosteau , vorbind franţuzeşte, nemţeşte, erau certăreţi asupra trecutului şi nerespectuoşi cu cei în vârstă – ce mai, erau foarte guralivi. Vorba,portul, apucăturile bătrâneşti nu le mai venea la socoteală. Şi din această pricină, unii, în aprinderea vorbelor urâte îi numeau pe cei bătrâni: „vechituri ruginite”, işlicari (prostănaci) şi câte le mai venea în minte, după cum le era şi creşterea: dă, nu erau ei învăţaţi ?…

            Nu-i vorbă că şi unii boieri erau nătângi (proşti) cum era şi boierul din satul lui moş Ion Roată.

Uneori, când se mâniau, boierii cei bătrâni îi făceau pe cei tineri: „bonjurişti, pantalonari , oameni smintiţi , ciocoi înfumuraţi, stricători de limbă şi de obiceiuri.

            În aşa neînţelegere de idei se aflau boierii bătrâni cu cei tineri , din sfatul Unirii al Moldovei, cu toate că şi unii şi alţii erau pentru Unire. Numai atâta că bătrânii voiau Unire cu  tocmeală, iar tinerii doreau Unire fără socoteală, cum s-a şi făcut.

            Printre toţi boierii bătrâni se afla unul bătrân mai cu dragoste de oameni şi de ţară, pe nume Alecu Forăscu, care ţinea toate obiceiurile strămoşeşti, avea mare luptă pentru Unire , dar se supăra pe boierii tineri tolocănindu-i (certându-i), mustrându-i : ba că nu vorbesc drept româneşte – cum vorbeau părinţii lor, ci au stricat graiul strămoşesc, de nu-i mai înţelegea nimeni; ba că de când cu străinătatea s-au înstrăinat şi de ţară: de lege, de limbă, de inimă şi chiar de dragostea pentru săteni. Şi iaca aşa , câte şi mai câte.  Dar aş dori să-i întrebaţi pe bieţii nemernici de săteni, să spuie ei dacă mai cunosc cine le e stăpân. Au rămas ca nişte câini ai nimănui, sărmanii oameni ! „Cine se scoală mai de dimineaţă acela e mai mare în sat la ei, de-i horopseşte şi-i ţuhăieşte mai rău ca pe vite. Ba că e vai de ţara care ajunge s-o puie copiii la cale la cale. Şi câte şi mai câte năzdrăvănii de-alde aceste.

            Acum vine alta la rând: Într-una din zile, cum vorbea „frumos” un boier dintre cei tineri , iaca şi moş Ion Roată sare cu gura:

            – „Aveţi bunătate cucoane, de vorbiţi mai moldoveneşte, să ne dumirim şi noi; căci eu unul drept să vă spun, că nu pricep nimic, păcatele mele !

            Un oarecare boier întâmpină atunci pe moş Roată, zicându-i cu glas poruncitor şi răutăcios:

            – Dar ce nevoie mare este să înţelegi tu, mojicule ?  Tacă-ţi gura mă, dac-ai venit aici: c-apoi întoarce-ne-vom noi acasă, şi-ai să vezi tu ce-ai să păţeşti ! Nu ţi-a lua nimeni din spate, ce ştiu eu… Auzi, obrăznicie. Eu moşier – cu toate pământurile din sat , şi el un ghiorlan c-un petic de pământ, şi uite ce gură face alături cu mine !…

            Moş Ion Roată, simţindu-se lovit până în adâncul sufletului, răspunde cu glas plângător:

            _Dar bine, cucoane, dacă nu v-a fost cu plăcere să pricepem şi noi câte ceva din cele ce spuneţi dumneavoastră, de ce ne-aţi mai adus aici, să vă bateţi joc de noi ? Ei, cucoane, cucoane ! Puternic eşti, megieş (vecin) îmi eşti,ca ţăran – răzeş ce mă găsesc , şi ştiu bine că n-are să-mi fie moale, când m-oi întoarce acasă, unde mă aşteaptă nevoile. Dar, să nu vă fie cu supărare, că noi, cu palmele astea bătătorite , vă ţinem pe dumneavoastră de-atâta amar de vreme, şi dumneavoastră vă bateţi joc de noi: din mojici, ghiorlani şi dobitoci nu ne scoateţi. Dar să ne fie cu iertare cucoane, v-aţi învăţat a lua focul totdeauna cu mâinile astea mojiceşti… tot ale noastre , ale celor horopsiţi !

            La această adunare se afla şi colonelul Alexandru Cuza, care a dat mâna prieteneşte cu moş Ion Roată, când a văzut că a avut curajul să-l înfrunte  pe boier.

            În sfârşit, după multe dezbateri furtunoase urmate în sfatul (şedinţa) mai marilor oameni din Moldova, s-a înfăptuit Unirea, şi apoi deputaţii s-au întors fiecare pe la casele lor

            Peste câţiva ani după aceasta, trecând Cuza Vodă spre Bucureşti, a poposit la Aiud, unde l-a întâmpinat o mulţime de lume, ca pe un domnitor.

            Printre mulţimea aceea de oameni  ce se  înghesuia să-l vadă pe Cuza, iaca se zăreşte o hârtie  fâlfâind pe deasupra capetelor mulţimii, în vârful unei prăjini.  Cuza vodă înţelegând că trebuie să fie vorba de vreun suflet necăjit, face semn să i se deschidă calea celui care vrea să ajungă la el.  Şi când acolo, cine credeţi că era ? Chiar Ion Roată, care a şi îngenuncheat dinaintea domnitorului, sărutându-i mâna, cu lacrimi în ochi, şi dându-i hârtia scrisă pe ambele feţe.

            – Ia te uită, prietenul şi tovarăşul  meu vechi, moş Ion Roată. Ia, ridică-te, moş Ioane, şi spune-mi fără sfială ce durere ai ! Ţi-a făcut cineva vreun neajuns ! ?

            Moş Ion Roată se ridică şi  se jelui  domnitorului despre toate nelegiuirile pe care i le făcuse boierul cel puternic , megieşul lui din satul Câmpuri: cum a pus feciorii boiereşti să-i omoare vitele (vacile, caii, oile, porcii).

            – Îţi poţi închipui, măria ta, ce urgie (necaz) era pe capul meu ! Şi dacă am văzut că nu mai încetează cu jafurile asupra mea, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la boier să mă jeluiesc. Şi boierul, în loc să-mi spună şi el un cuvânt bun, m-a scuipat drept în obraz, de faţă cu toate slugile de la curtea boierească,încât am crezut că a căzut cerul pe mine, de ruşine.  Ba încă m-a şi ameninţat că altă dată, de mi-o călca piciorul în ograda boierească, are să poruncească să mă întindă la scară şi să mă bată cu biciul !  Şi uite-aşa , măria ta,  m-a lăsat sărac, lipit pământului, ba mi-a ridicat şi cinstea, care pentru mine a fost cel mai scump lucru !

            Cuza vodă a stat neclintit şi s-a uitat ţintă la moş Ion Roată, cât a vorbit. Şi când a isprăvit vorba, Cuza vodă i-a pus în mână două fişicuri de bani galbeni (napoleoni) zicându-i cu bunătate:

            – „Ţine, moş Ioane, acest mic dar de la mine, şi cumpără-ţi alte animale, cum te-a lumina Cel de sus. Iar pe boier lasă-l în judecata lui Dumnezeu

            Lui moş Ion Roată i se umplu din nou ochii de lacrimi, şi sărutând mâna lui Cuza vodă, ca semn de mulţumire , zise oftând:

            – Dar cu ruşinea ce mi-a făcut, cum rămâne, măria ta ?

            – „Cu ruşinea iaca aşa rămâne, moş Ioane, zise Cuza vodă, sărutându-l şi pe un obraz şi pe altul, în faţa mulţimii adunate acolo, Du-te acum, şi spune sătenilor dumitale, moş Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea”.

            – „Şi iaca aşa s-a sfârşit povestea mea !”                

                                    Poveste  prelucrată de ed. Tincuţa Gherase, Grădiniţa O.N. 1 Basarabi                                             după povestea cu acelaşi nume de Ion Creangă „Moş Ion Roată şi Unirea”, Editura tineretului,  Bucureşti, 1968.

Facebook Comments
Moș Ion Roată și Cuza Vodă
Tagged on:                     

2 thoughts on “Moș Ion Roată și Cuza Vodă

  • February 11, 2015 at 4:12 pm
    Permalink

    M-am bucurat de lectură. Cu siguranţă şi copilaşii au fost cativat de această frumoasă poveste a lui Ion Creangă.
    Zile frumoase şi numai bucurii îţi doresc, Simona! <3 🙂

    Reply
    • February 11, 2015 at 4:14 pm
      Permalink

      Au fost mult mai captivați de lectură, decât mă așteptam! Zile cu soare și pentru tine, draga mea!

      Reply

Anunta-ma daca iti place....

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: