De la începuturile omenirii, jocul şi jucăria au luminat, îmbogăţit şi bucurat primii ani din viața oricărui copil. După compararea jucăriilor descoperite, în urma săpăturilor arheologice, cu cele existente în lumea contemporană se constată că pentru toate „jucăriile arheologice” există câte un corespondent clar în zilele noastre. Atkin face chiar o comparaţie între jucăriile utilizate de copiii aparţinând unor culturi foarte diferite şi concluzionează că „la popoare aflate la distanţe imense unele de altele, jucăria rămâne la fel de proaspătă, veşnic tânără, iar conţinutul, funcţiile ei sunt aceleaşi la eschimoşi şi la polinezieni, fapt ce demonstrează că în ciuda diferenţelor culturale se constată o uimitoare stabilitate a jucăriei şi, prin urmare, a trebuinţei pe care ea o satisface, a mobilurilor care îi determină existenţa”.

    Atkin susţine chiar că nu se poate vorbi cu adevărat de o istorie a jucăriei întrucât jucăria este mereu aceeaşi de la începuturile civilizaţiei până azi. Şi acum şi atunci găsim obiecte de joc căruia copilul dintotdeauna le-a conferit aceeaşi întrebuinţare.  De la păpuşile din zdrenţe , din lut ars, la păpuşile Barbie, la figurinele ce înfăţişează în forme extrem de sofisticate diferitele personaje terestre sau extraterestre, distanţa este foarte lungă; de la jucăria din lemn ce desemneaza mijloace de transport tradiţionale în zona de referinţă , la sofisticatele jucării din plastic ce înfăţişează automobilul, avionul, racheta , nava spaţială a diferitelor popoare ale universului este, de asemenea, un drum lung. 

tagram de buzunar

   Cei ce se ocupă cu producerea industrială a jucăriilor, sesizând importanţa stimulării imaginaţiei la copil, nu proiectează doar jucării cu destinaţie explicită sau cu unică funcţionalitate; ei au inventat păpuşile demontabile şi cărora li se pot face toalete diferite sau li se pot adăuga o serie de accesorii (figurinele de tip Batman create în serii şi cu posibilităţi de adaptare la diferitele momente ale episoadelor desenului animat sau vestita  Barbie). Dincolo de aceasta, jocurile tip LEGO adaugă un plus de fantezie. Ele pot duce la orice creaţie prin construcţie proprie chiar dacă sugerează unele modele realizabile de către copii. Ceea ce este negativ în industria jucăriilor este faptul că se produc prea multe astfel de obiecte care stimulează jocul violent.

  O clasificare a jucăriilor zilelor noastre este foarte greu de realizat . De aceea prezentăm clasificarea jucăriilor numite de către E. A. Atkin „jucării originare” care, în forme diferite există în întreaga istorie a copilăriei:

*jucării sonore: morişti, zbârnâitori, clopoţei, zdrăngănitori etc.;

*jucării dinamice: zmeul, sfârleaza, mingea, cercul etc.;

*jucării arme: arc, săgeată, bumerang, puşcă, pistol, tanc  etc.;

*frânghia sau, mai nou, balonul lunguieţ, din care se fac figurine mai mult sau mai puţin complicate (după Atkin).

   Pentru că jucăria este (pentru activitatea ludică din grădiniţa de copii) un mijloc didactic este necesar să se sublinieze că alegerea „materialelor de joc” trebuie să ţină cont de specificul subiectelor, regulilor, rolurilor jocului la fiecare dintre cele patru paliere ale vârstei preşcolare. Jucăria (materialul de joc) intervine în momente distincte ale programului educativ: în etapa de activităţi pe arii de stimulare (cea a activităţilor libere) copilului trebuie să i se ofere spre a opta jucării care să aibă corespondenţă cu lumea lui afectivă (în evoluţie de la 3 către 6 ani), cu tipul de subiecte alese în mod natural, dar evitându-se monotonia acestora, şi sugerându-i-se, prin intermediul materialului de joc, tipuri de roluri pe care şi le poate asuma la fiecare dintre nivelurile de vârstă; în contextul jocurilor didactice proiectate şi realizate ca modalităţi de organizare a învăţării şi formării unor deprinderi şi priceperi, educatoarea trebuie să ţină cont ca materialul de joc să corespundă sarcinii didactice a acestuia, să fie uşor de utilizat, sugestiv şi nu în exces, deturnând atenţia copilului de la rezolvarea sarcinii către manipularea materialului de joc; acesta trebuie să răspundă şi unor exigenţe de ordin estetic; în contextul activităţilor libere de după-amiază şi de acasă, jucăriile este bine să fie cât mai apropiate de sufletul copilului, cât mai adaptabile unor situaţii de joc multiple, creative.

 Jucăriile trebuie alese de către educatorul adult (părintele sau educatoarea) ţinând cont nu numai de „plăcerea copilului” ci şi de valenţele educaţionale ale acestora în momentul integrării lor ca instrumente în diferite tipuri de joc.

            Fiecare categorie de jucării solicită o componentă a dezvoltării copilului sau alta. Jucăriile de imitare sunt desigur cele mai potrivite: „fac ca tata sau fac ca mama, ca doctorul sau ca vânzătoarea”, sunt printre cele mai frecvente jocuri de la vârsta de doi ani. Aici se raportează şi telefonul, camionul, păpuşa, etc. dar cum aceste jucării aparţin de asemenea, unor altor categorii (jucării „cu motor” sau afective) se înţelege că aceste categorii se amestecă între ele câte puţin şi sunt mai puţin tranşante decât par. Este deosebit de important să se cunoască diferite tipuri de jucării. Este de dorit ca un copil să aibă jucării din fiecare categorie, iar numărul acestora să varieze în funcţie de gusturile şi interesul copilului. Copilul ar putea astfel să-şi dezvolte cel mai bine toate aspectele temperamentului său.

 TIPURI DE JUCARII:

  Jucăriile care dezvoltă motricitatea îl ajută pe copil să se servească într-o manieră armonioasă de corpul său. Unele vizează motricitatea fină, adică uşurinţa de a se servi de mâinile sale. Sunt cele care invită copilul la manipulare, orientare, de a se ţine corect, de a trece jucăria dintr-o mână în alta. Altele vizează motricitatea globală, adică ele invită copilul să folosească întregul său corp într-o mişcare. Îşi va dezvolta atunci coordonarea gesturilor şi a echilibrului. El învaţă să se servească mai bine de corpul său şi să-şi stăpânească gesturile. Exemple de jucării cu dominantă motrică: tricicletă, mingii, balon, cerc, coardă, popice, structurile jocurilor din exterior (toboganul, balansoarul), jocurile de încastrare şi manipulare.

  Jucăriile care dezvoltă creativitatea şi imaginaţia  

   Copilul adoră să pună împreună elementele care nu au fost prevăzute pentru aceasta, să scoată din funcţie obiecte şi să inventeze moduri noi de a se servi de acestea. Nu-i lipseşte niciodată imaginaţia pentru a-şi crea o lume nouă. Copilul ştie să împodobească cu imaginaţie, cea mai banală jucărie şi să facă un pretext din ea pentru orice fel de scenariu. Anumite jucării favorizează în mod specific această imaginaţie a copilului, prin aceea că deşi nu sunt nimic prin ele-însele, pot totuşi să solicite acţiunea copilului. Acestea sunt toate jucării cu funcţie artistică. Dar este evident că o păpuşă simplă, de exemplu, este de asemenea o jucărie care stimulează creativitatea şi imaginaţia. Exemple de jucării cu dominantă creatoare: creioane de ceară / de colorat, markere, acuarele, plastilină, instrumente muzicale, marionete, jocuri de construcţie sau jocuri din bucăţi care se asamblează.

   Jucării care dezvoltă afectivitatea

   Aceste jucării permit copilului să-şi exprime afecţiunea, tandreţea şi de asemenea, uneori chiar, agresivitatea. În mod progresiv copilul se înţelege mai bine pe sine şi îşi găseşte echilibrul. El se desprinde din trăirile sale pentru a se interesa de acestea şi le rejoacă cu ceilalţi. Jucăriile afective sunt cele cu care copilul va crea legăturile cele mai durabile si mai privilegiate. Exemple de jucării afective: păpuşi, figurine şi animale din pluş etc.

   Jucăriile care dezvoltă imitaţia

   Imitaţia este procesul esenţial prin care copilul se apropie şi înţelege lumea care îl înconjoară, lumea adulţilor. Foarte tânăr, el pare că vorbeşte la telefon, o imită pe mama sa hrănindu-şi păpuşa sau se joacă de-a doctorul care face injecţii. Copilul reia cu jucăria ceea ce i s-a întâmplat în viaţa reală şi se joacă cât îi este necesar. Aceste activităţi îi permit pe de-o parte să se apropie de comportamentele noi şi să-şi ia în considerare anumite angoase sau experienţe dezagreabile din viaţa sa. Exemple de jucării care au dominantă imitaţia: păpuşile şi toate accesoriile lor (casa, îmbrăcămintea, materialele etc.), maşinile, câinele de joacă, deghizările, tot ceea ce permite să-l facă să semene cu altcineva,jocul de-a cumpărăturile, de-a doctorul, de-a activităţile menajere, garajul şi circuitul auto, ferma cu animalele sale etc.

   Jocurile care dezvoltă capacitatea senzorială şi intelectuală

  Evident este cazul tuturor jucăriilor, pentru că ele permit jocul care este el-însuşi indispensabil dezvoltării intelectuale a copilului. Inteligenţa celui mic este mai întâi de toate o inteligenţă senzorială, motrică, afectivă. Prin manipulare, încercare şi asamblare, copilul, descoperă să-şi exercite capacităţile mentale. Anumite jocuri sunt în mod special concepute pentru a antrena copilul să descopere, să clasifice, să memoreze, să raţioneze, să asambleze, să reflecte – toate marile funcţii care stau la baza operaţiilor mentale. Exemple de jucării cu dominantă intelectuală: jocurile de asamblare, jocurile de încastrare, jocurile de construcţie, jocurile de clasare, jocurile de ordonare, jocurile puzzle, jocurile de loto / domino.

            Jocul este o ocazie pentru copil de a învăţa să cunoască lumea care îl înconjoară. De asemenea, copilul poate să înveţe, să se cunoască pe el evoluând în ritm propriu. Copilul trebuie să se poată juca din plăcere, chiar dacă această plăcere i se impune prin efort. De asemenea, copilul este împins de o pulsaţie fundamentală, inerentă, care este dorinţa de a trăi, de a creşte şi curiozitatea de a cunoaşte.

   Copiii învaţă foarte bine când sunt lăsaţi să o facă cu mai puţin material la dispoziţie. Ei îşi exercită fără încetare spiritul asupra oricărui lucru pe care îl descoperă.  Adulţii nu ar trebui să se amestece decât la solicitarea expresă a copilului şi întotdeauna cu multă delicateţe. Ei nu pot să pretindă că ştiu mai bine decât copilul cum îi convine acestuia să se servească de jucăriile sale şi ce se presupune că îl amuză.

  Copilul este „profesorul jocului”. A se juca este şi trebuie să rămână înainte de toate o activitate personală şi gratuită.

 

 

 

 

 

Please follow and like us:
Jucăria şi rolul ei psihopedagogic
Etichetat pe:            

Anunta-ma daca iti place....

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Urmărește-ne și pe Facebook!

Nu uita să dai like!


This will close in 15 seconds